În conformitate cu Regulamentul UE 2016/679, pentru a utiliza acest site în continuare, te rugăm să îţi dai acordul privind folosirea cookie-urilor şi prelucrarea datelor personale colectate prin formular şi email.

De Acord Ce înseamnă cookie şi cum le folosim
Cum prelucrăm datele personale colectate prin formular şi email
Alex Saru
Antrenament Sinergetic
Trup    Minte    Suflet

Motivaţia în Zona de Confort

Calea şerpuită a Autocontrolului

Râvnim la priveliştea abia întrezărită prin oblonul Zonei noastre de Confort, configurăm în plan eteric un viitor din creion, promitem copilului din noi că atunci când vom fi mai mari...
Însă întotdeauna le regăsim pe cele care, prefăcute de sub un preş invizibil, îşi fac apariţia în mod "miraculos" exact când nu avem nevoie de ele - Scuzele.

Pasivitatea devine rezistentă la orice formă de Schimbare, prin propria-i inerţie, susţinută continuu de un sistem imunitar bombardat cu frustrări şi frici. Frustrări pentru ceea ce nu a putut ajunge şi frici pentru ceea ce ar putea ajunge.

În condiţiile cronice de paralizie Motivaţia este un ultim terapeut, puţin inconştient, puţin ireal, care ia de sfori Pasivitatea şi se bucură la sfârşitul zilei pentru orice micron de muşchi reactivat.

Motivaţia în Zona de Confort este greu de identificat. Este acea globulă Albă, printre puţinele rămase în Marea Roşiatică, pe care vrei să o ai aliată dar care dispare printre valurile create de o prea adâncă învolburare a controlului de sine. Într-un final nu noi găsim motivaţia ci ea ne prinde din urmă - în momentul în care la nivel fizic, mental şi spiritual deja am creat mediul atracţiei.

Legile acestui microcosmos - corpul Uman - nu sunt diferite de legile marelui Univers. Evoluţia este rezultatul conflictului dintre stres şi reacţie.

În urma tensiunii create în timpul antrenamentului, muşchiul scheletic creşte în volum prin mecanismul reactiv sinergetic al întregului Organism.
Putem spune că, înaintând în ciclurile stres-reacţie, fibra musculară (unitatea) dar şi fiinţa umană (unitarul) îşi lărgesc zona de confort din ce în ce mai mult.

Într-un teatru perpetuu, Autocontrolul este păpuşarul care cu măiestrie manevrează iţele fragile ale dezvoltării personale în trup, minte şi suflet. Dacă stresul aplicat este prea mic, acesta nu declanşează nici un răspuns iar creşterea stagnează; dacă este prea mare, capacitatea sistemului de a răspunde este depăşită urmând inevitabil regresul.

Ţintirea unui punct mult prea îndepărtat în afara tărâmului cunoscut pe care nu-l putem susţine pe frontul de cucerire sau rigiditatea în urmarea obiceiurilor vechi şi limitative sunt două dintre deviaţiile autocontrolului.

Arborarea drapelului expansiunii nu prea departe de castelul ocrotitor dar destul de departe pentru a simţi briza Necunoscutului, fiind conştienţi de fiecare Clipă "altfel" şi savurând-o printre zgomotele din fundal ale celor temători rămaşi în urmă, nu ne garantează conchista Lumii dar ne validează Motivaţia Interioară.

Ispita scurtăturii, a căii rapide şi facile, o tulburare majoră a autocontrolului în era contemporană, periclitează asimilarea informaţiei şi creşterea naturală a oricărui sistem viu.

Scopul nu mai scuză mijloacele. Mijloacele au fost declarate pierdute. Machiavelismul Scopului se regăseşte în orice Formă golită de conţinut la semnalul neodictatorial al Imaginii.

Întru Imagine trăim şi visăm. Motivaţia ne-a fost extirpată şi acum dansează apatică pe scena exteriorităţii colective. Nu mai suntem mulţumiţi de ceea ce vedem în oglindă pentru că nu corespunde "preasfântului" Model.
Deodată la unison şi sub hipnoză toţi dorim acel corp perfect al unui împărat lipsit de haine şi de tron.

Da, motivaţia exterioară ne poate promite atingerea celui mai înalt vârf şi da, o poate face seducător, dar evită să ne spună că drumul va fi anevoios şi plin de obstacole şi că înaintarea va fi posibilă doar dacă mai găsim în vreun colţişor încă umbrit al sufletului reînsufleţit puţin zel din care se plămădeşte torţa călăuzitoare.
Doar din izvorul interior susură Motivaţia crudă, necizelată, autentică, iar aceasta se simte prin toţii porii, emanând o fragranţă discretă de forţă reverberantă care dărâmă în calea sa ultimele fortăreţe ale Confortului nisipos.

Alex Saru
2018-09-04
 Copyright: Text protejat cu amprentă digitală pe archive.org